• Start
• Despre
• Cultura
• Comunităţi
• Istorie
• Religie
• Cărţi
• Album
• Legături
• Forum
• Actualităţi

Arhitectura

Învăţământ

Tradiţii

Limbaj

Folclor

Port popular

      Portul popular tradiţional are corespondenţe şi înrudiri ce merg până la identificare cu spaţiul cultural al românilor din Transilvania. Portul popular al romano-catolicilor (ceangăilor) este în totalitate românesc, însăşi creatorul falsului etnonim ceangăi-maghiari, Petru Zöld consemnând "îmbrăcămintea lor este românească ieftină şi este lucrată de nevestele lor".
     Portul femeiesc, păstrat mai bine decât cel bărbătesc, este compus dintr-o complexitate de obiecte vestimentare: cămăşi, bundiţe, sumane ori cojoace ce reprezintă valori inestimabile de artă tradiţională românească. Piesa definitorie pentru vestimentaţia femeiască este cârpa care este o broboadă complexă alcatuită din mai multe elemente frumos ornamentate ce se înfăşoară în jurul capului, identic cu modul în care este purtat acest obiect vestimentar de femeile din alte zone ale tarii, obiect denumit zăbranic, pomeselnic sau maramă.     
    Fac parte din piesele vestimentare ale catolicilor moldoveni şi obiecte care deşi sunt denumite altfel decât în alte regiuni ale ţării sunt echivalenteale unor piese vestimentare purtate de femei din Oltenia şi Muntenia. Astfel în satele catolicilor moldoveni încă se mai poartă catrinţa ca piesă a costumului popular femeiesc care nu este aşezată în faţă şi în spate aşa cum se obisnuieşte în Oltenia şi Muntenia. La sărbători se poarta cămaşa cu platcă sau cămaşa cu bezărău.
     Costumul popular bărbătesc este mai simplu şi se poartă astăzi doar cu prilejul unor manifestări religioase având ca piese componente cămaşa dreaptă sau cămaşa cu poale precum şi iţarii confecţionaţi din pânză de bumbac sau de lână ţigaie iar pe vreme friguroasă se poartă cioarecii făcuţi din pânză de lână albă numită dimie sau aba.
   Portul popular al catolicilor din Moldova contribuie, în mare măsură, la înţelegerea originii şi identităţii româneşti a acestora. Romano-catolicii din Moldova sunt păstrătorii celor mai vechi tradiţii de vestimentaţie românească din această parte a ţării.
    Portul bătrânesc, pe care ei îl îmbracă şi astăzi, este inconfundabil şi are o puternică personalitate, ce se manifestă prin aceea că păstrează, nealterate, elementele fundamentale ale substratului traco-daco-iliric.
     Particularităţile stilistice şi morfologice pe care le pune în evidenţă portul tradiţional de sărbătoare al populaţiei catolice din Moldova pledează, fără nici un dubiu, pentru obârşia românească a acestor credincioşi.
     Unitatea în varietate, ca şi specificul costumului de sărbătoare pe care îl poartă catolicii moldoveni rezultă şi din faptul că aceste straie se încadrează viziunii sculpturale a portului românesc.
    Albul rămâne culoarea e bază în toate componentele vestimentare, ca o marcă a curăţeniei sufleteşti, a purităţii, a preţuirii luminii. Geometrismul ornamentaţiei costumului popular tradiţional al catolicilor din spaţiul moldav ordonează şi temperamentează compoziţiile decorative şi armoniile cromatice.
    Îmbinarea criteriului funcţional cu realizarea artistică, producerea unor piese practice şi frumoase totodată este rezultatul unei îndelungi tradiţii, transmise din generaţie în generaţie, constituind temeiul unităţii morfologice a portului românesc din care face parte şi costumul tradiţional al catolicilor din Moldova. Unele componente ale vestimentaţiei ţărăneşti păstrează şi astăzi urmele credinţelor arhaice, privitoare la modalităţile de distribuire a ornamentelor sau de utilizare a accesoriilor.

          Toate acestea conduc la concluzia că aşa zisul port popular ceangăiesc este un autentic port popular românesc.