|
Asociaţia
"Dumitru
Mărtinaş" - reprezentanta Romano-Catolicilor din regiunea
istorică
Moldova - România
(românii
denumiţi de literatura maghiară
"ceangăi"; în maghiară "csango" "csangos"; în
franceză
Tchangos; în germană Tschangos; în engleză Changos)
- Asociation
"Dumitru Mărtinaş" - representing Roman-Catholics of
Moldavia (so called "csango" or "csangos"). |
English
version
 |
Limbajul nu determină etnia
Limbajul romano-catolicilor (aşa-zisul grai "ceangăiesc")
Graiul
numit ceangău este moştenit din perioada şederii în
Transilvania,
fiind o limbă maghiară însuşită parţial, numai pe cale orală
şi
grevată de numeroase elemente specifice limbii române, menită
a
reprezenta o cale de comunicare cu vecinii secui sau unguri. Odată
veniţi în Moldova, unii catolici, aflaţi într-un
stadiu
incipient de secuizare sau de maghiarizare, au abandonat în
mod
natural graiul ceangău, iar aceia mai puternic secuizaţi sau
maghiarizaţi au păstrat acest grai, care nici astăzi nu are scriere.
Este semnificativ faptul că însuşi preotul secui Zold Peter,
părintele falsului etnonim ceangăi-maghiari, a consemnat despre
catolicii moldoveni că vorbesc stricat ungureşte. Şi asta la anul 1781,
când catolicii sosiţi din Transilvania nu avuseseră timp să
suporte presupusele presiuni asimilatorii ale autohtonilor ortodocşi.
Elementele
de limbă păstrate din Transilvania, ca şi caracteristica
vorbirii
siflante, proprie numai arealului lingvistic românesc
încă
din perioada de formare a limbii, demonstrează în mod clar că
strămoşii romano-catolicilor din Moldova au vorbit româneşte
pe
când se aflau în Transilvania şi că aceasta a fost
limba
lor maternă
dintotdeauna. Aşa se justifică şi
vorbirea graiului
românesc transilvănean, ştiut fiind faptul că moldovenii
catolici
nu folosesc graiul românesc din Moldova, ceea ce elimină
teoriile
care susţin românizarea lor prin contactul cu autohtonii din
această provincie.
|
* * * * *
|
Alte exemple de dominaţie culturală ce a avut ca efect schimbarea limbajului.
Limbajul unui popor sau al unui grup de oameni, nu determină etnia acelei populaţii. In lume există numeroase cazuri de popoare ce vorbesc limba însuşită în timpul dominatiei coloniale, economice sau/şi culturale de către un alt popor. Dupa eliberarea de sub dominaţie sau după retragerea administraţiei dominante, acele popoare nu au revenit la limba naţională ci au păstrat limba însuşită în timpul dominaţiei culturale.
Astfel de popoare sunt în America de Sud, Africa şi Asia.
Mexicanii, argentinienii, columbienii şi alte popoare sud americane vorbesc limba spaniolă, deşi ei nu sunt urmaşii coloniştilor (în proporţie covârşitoare ei sunt urmaşii aztecilor şi incasilor).
Numeroare popoare din Africa (populatia de culoare din rasa negroidă) vorbesc limba engleză sau franceză, deşi ei nu sunt englezi şi nici francezi.
În aceste cazuri se poate observa ca dominaţia culturală a unei minoritati (englezi, francezi), a făcut ca populaţia majoritară din aceste ţări să îşi insusească o limbă ce nu era a strămoşilor lor iar după ce au ieşit de sub dominaţie, după secole în care acei oameni au vorbit o limbă straină, nu au revenit la limba strămoşilor lor, deoarece între timp se schimbaseră generaţiile şi noii născuţi învăţaseră în principal limba administraţiei dominante.
Iată cum e posibil ca un grup de oameni să vorbească o limbă ce nu este a strămoşilor lor.
Etnia lor nu are legătură cu limba pe care o vorbesc.
|
| Limbajul romano - catolicilor
(graiul ceangăiesc) |
Toate
articolele şi materialele paginilor acestui website sunt
înregistrate şi protejate de legile dreptului de autor. Nici
un
material de pe acest website nu poate fi reprodus parţial, integral sau
modificat fără permisiunea noastră.
|
|
