Arhitectura populară tradiţională
la romano-catolici (ceangăi)
Casele tradiţionale ale romano-catolicilor din Moldova se
încadrează în tipul casei tradiţionale româneşti,
astăzi tinzându-se către construcţia unor locuinţe cu trăsături
moderne.
Construcţiile contemporane nu înlătură
definitiv tradiţia, urmărind atingerea unei valori estetice superioare
în consonanţă cu gusturile celor care le întemeiază.
Pentru ţăranul catolic de odinioară,
casa nu
reprezenta doar un simplu obiect, un adăpost care să-l ferească de
intemperii sau de alte neplăceri. El vedea în casă şi un spaţiu
spiritual, adică nu numai de întreţinere a vieţii cotidiene, ci
şi de promovare a unor valori culturale.
Casa înseamnă familie, identitate, dar
în acelaşi timp exprimă şi o anume mentalitate. Casa ţărănească
este în primul rând un loc, un loc bun, generator în
sens material şi spiritual. Locul acesta, fie că priveşte spaţiul
interior, fie că priveşte curtea sau grădina este văzut ca un loc cu
calităţi specifice, care îl fac pe om să existe într-un fel
propriu. Oamenii ştiu că locurile nu sunt toate la fel. Unele pot fi
bune, generatoare de noroc, prosperitate şi fericire, altele,
dimpotrivă, aducătoare de necazuri.
Ridicarea unei case a reprezentat întotdeauna un
eveniment deosebit pentru oricare familie de romano-catolici din
spaţiul moldovenesc, punând în valoare resursele mediului
în care s-au aflat.
Din categoria construcţiilor
arhitectonice
tradiţionale amintim casa monocelulară, căreia avea să i se adauge
ulterior tinda, ce căpăta şi funcţie de cămară, apoi casa cu o
încăpere, antreu şi chiler sau i şi, în fine, casa cu două
încăperi şi tindă rece, tipul cel mai răspândit în
sec XX şi pe care îl întâlnim frecvent şi astăzi.
Sunt locuinţele cele mai răspândite în Moldova şi se
caracterizează printr-o puternică unitate, diferenţierile zonale fiind
abia sesizabile.
Ca pretutindeni pe cuprinsul
ţării, satele
catolicilor din Moldova se modernizează de la o zi la alta, în
consonanţă cu cerinţele vieţii actuale. Construcţiile tipizate şi chiar
vilele ceva mai sofisticate încearcă să valorifice, critic şi
selectiv, elementele de bază ale tradiţiei, astfel încât
preocuparea pentru obţinerea unui confort sporit să nu ignore cerinţele
integrării în peisajul athitectonic autohton.
Aşezările
catolicilor
moldoveni poartă toate caracteristicile habitatului rural
românesc şi moldovean, unele din ascestea
identificându-se
sub toate aspectele cu cele ale populaţiei ortodoxe. Arhitectura rurală
pastrată de catolicii moldoveni este prezentă în aşezările
acesora în toate formele de localităţi de la cele răsfirate
şi
până la cele adunate fiind regasită în
construcţiile
arhitectonice din sat având ca limită exterioară hotarul
străjuit
uneori de stâlpi antropomorfi, troiţe sau cruci.
Casele
catolocilor moldoveni sunt făcute din bârne
aşezate în cununi sau pe furci, din vălătuci sau chirpici,
aşezate pe tălpi sau direct pe pământ, cu acoperişul
în
patru ape, specific casei tradiţionale româneşti.
Interioarele
caselor
tradiţionale
ţărăneşti din aşezările catolicilor moldoveni dezvăluie un univers
cultural ce concentrează priceperea, talentul şi
înţelepciunea a
multe generaţii. Aici
se găsesc adevărate colecţii de ştergare, lăicere,
păretare, scoarţe sau covoare lucrate cu motive decorative
florale, zoomorfe şi antropomorfe sau cu motive geometrice specifice
arealului românesc.
|